1877-1878 RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ

23 decembrie 1876

Guvernul Român trimite Porții și statelor europene un protest prin care declară nule și neavenite dispozițiile cartei otomane privind România.

21 aprilie 1877

În fața bombardamentelor și atacurilor repetate ale trupelor turcești, Adunarea Deputaților adoptă o moțiune prin care aprobă atitudinea guvernului față cu agresiunea străină și-l autorizează să ia toate măsurile pentru a apăra și a asigura existența statului român. Se statornicește starea de război în nouă județe dunărene.

9 mai 1877

Proclamarea independenței de stat a României. Adunarea Deputaților votează moțiunea prin care ia act că „Rezbelul” dintre România și Turcia, ruperea legăturilor cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială.

1 septembrie 1877

Are loc un Consiliu de Război în care marele duce Nicolae (comandantul trupelor rusești) se pronunță pentru retragerea trupelor ruse și române de la Plevna.

12 ianuarie 1878

În vederea asedierii Vidinului, cea mai puternică fortăreață de pe Dunăre, trupele românești cuceresc prin lupte grele localitățile Smârdan și Inova.

19 februarie 1878

La San Stefano, lângă Constantinopol, se încheie Tratatul de Pace Ruso-Turc. A fost recunoscută independența României, Serbiei și Muntenegrului, iar Bulgaria a devenit autonomă.