Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918

Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, inv. 192211

După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul, cu ţinuturile din Ungaria, locuite de români. Azi, ni-aţi adus şi ultima piatră a clădirii care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice. Bazate pe principii democratice, ce sunt o chezăşie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional, ele sunt şi sfinţite prin sângele vitejilor mei ostaşi, care au luptat şi au murit pentru unire.

Din discursul regelui Ferdinand I ţinut la Bucureşti, în sala tronului, cu ocazia primirii delegaţiei transilvănenilor, în frunte cu Vasile Goldiş, care i-a înmânat actul de unire, al Ardealului cu patria mamă, la 1 Decembrie 1918  

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, în faţa a peste 100.000 de participanţi, dă glas rezoluţiei Adunării Naţionale prin care se decreta unirea tuturor teritoriilor locuite de români cu România

Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, inv. 177472

Primirea regelui Ferdinand I de către C. Hălăcescu cu ocazia intrării solemne în Bucureşti. 1 decembrie 1918

Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, inv. 38318

Mă întorc cu vitejii mei ostaşi împreună cu credincioşii noştri aliaţi, spre a sărbători, împreună cu iubitul Meu popor, biruinţa dreptăţii, şi a culege roadele unei nestrămutate credinţe în ursita neamului românesc.

Ştiu cât de mult a suferit populaţia Capitalei în aceşti doi ani de cotropire, dar tot aşa bine ştiu că masa mare a ei a îndurat apăsarea unei soarte crude, cu demnitate şi cu inima credincioasă şi că nu a şovăit nici un moment în sentimentele ei de credinţă şi iubire de Ţară şi de Tron.

Bucuria Mea de a Mă găsi iarăşi în mijlocul iubiţilor Mei bucureşteni este cu atât mai mare că, părăsindu-i în suferire..., azi Mi-este dat să vin cu inima plină de veselie în zidurile capitalei unei Românii mai mari şi mai puternice.

Primirea atât de caldă şi frumoasă ce-Mi  faceţi Mie, reginei şi vitejilor Mei ostaşi, drept exprimarea sentimentelor voastre de credinţă, va lasă în inima noastră o amintire de cele mai duioase, pentru care voi fi pururea recunoscător.

Din răspunsul regelui Ferdinand I la alocuţiunea lui C. Hălăcescu, vicepreşedintele comisiei interimare a Capitalei, cu prilejul intrării solemne în Bucureşti la 1 Decembrie 1918, a familiei regale a României

Intrarea solemnă în Bucureşti în fruntea armatei române a regelui Ferdinand I, a generalului Henri Mathias Berthelot, a reginei Maria, a principelui Nicolae. 1 decembrie 1918

Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, inv. 57909

„Per aspera ad astera” glăsuieşte o veche deviză ce cu drept cuvânt se potriveşte cu vremurile din urmă. Au trecut doi ani de când, copleşiţi de forţe mult superioare, am fost siliţi să părăsim Capitala ţării şi o mare şi bogată parte a teritoriului nostru în mâinile unui vrăjmaş, care a vrut să ne pedepsească, pentru că am tras sabia împotriva lui, împinşi de un ideal ce nu putea fi înfăptuit decât prin luptă şi sânge.

Am trăit în acest răstimp clipe de mare mulţumire sufletească, când vitejii noştri ostaşi au ţinut piept unui vrăjmaş puternic şi trufaş...

Din toastul regelui Ferdinand I la prânzul de gală dat la Palatul regal cu ocazia intrării în Bucureşti în 1 decemrie 1918