Ferdinand - principe moştenitor şi rege

„Bălai, năltuţ şi subţirel la trup, cu ochii albaştri închişi, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei suabe de Hohenzollern, cu expresia gurii şi a feţei aşa de fină şi de curată, ca ai crede-o de fată mare, amestec armonic al sângelui latin, cu tipul plăvit, gânditor şi vesel tot deodată al germanilor de la sud. Ar prinde, poate, mirare pe cineva, dacă i-ai spune că acest tânăr are încă sfiiciuni de femeie, se roşeşte încă la obraz ca o fecioară de abia scoasă în lume. Minte cumpănită, vorba măsurată, precisă; judecata clară, înţelege lucrurile dintr-o dată îşi întrebuinţează limba numai atuncea, când ar avea de spus ceva bine gândit. În intimitate, voios, glumeţ pe socoteala slăbiciunilor omeneşti, însă niciodată personal; compătimitor şi darnic, blajin cu toată lumea, prieten de temei”.

 Vasile D. Păun, Principele Ferdinand de Hohenzollern