Unirea Principatelor Române îşi datorează înfăptuirea conjuncturii internaţionale favorabile apărute după Războiul Crimeii (1853 - 1856) şi dorinţei de unire a românilor. Congresul de la Paris (13 februarie - 18 martie 1856) a încercat să pună bazele unei noi ordini europene după Războiul Crimeii, având la bază îngrădirea puterii ruseşti şi a influenţei sale în sud-estul Europei.
Unirea nu era numai o problemă complicată a diplomaţiei europene, ci era în primul rând o chestiune ce privea poporul român.
Scrisoare adresată diplomatului român Ion Bălăceanu de ministrul Casei Împeriale Achille Fould în legătură cu Unirea Principatelor Române şi alegerea în fruntea Statului a unui „hospodar” pentru o perioadă de trei sau patru ani, ca singura modalitate de a împlini dorinţa poporului român
B.A.R., S 10/CCCXLVIII
Scrisoare adresată de Împăratul Napoleon al III-lea contelui Alexandre Walewski, ministru de externe, în legătură cu negocierile dintre Franţa şi Rusia privind luarea Sevastopolului şi limitarea forţelor ruseşti din Marea Neagră
B.A.R., S 15(4)/DXXIII
Samuel Cousin, Napoléon III Empereur
mezzotintă pe hârtie. B.A.R., Cabinetul de Stampe